Urzeala fricilorDacă știam să tratez fricile doar din vorbe scrise pe blog sau pe facebook nu mă mai hazardam să inventez un atelier pentru asta. Doar că nu sunt chiar atât de bun încât să identific sursa fricilor de la distanță. Plus că asta îmi sună ca dorința oamenilor de a ajunge în Rai: toți ne dorim să ajungem acolo dar nimeni nu este pregătit să moară pentru asta. Și e ca la Loto: dacă nu joci nu câștigi. Rerspectiv doar după ce ne dăm obștescul sfârșit aflăm dacă există și dacă da, în ce măsură ne primește și pe noi acolo. Nu vreau să fiu morbid (știu că mi-a ieșit), eu pornisem de la disconfortul dat de propriile noastre frici. Da, le avem. Unele mai pronunțate, altele mai adânci dar mai profunde. Atunci când am decis să organizez acest atelier de ”diagnosticare” a fricilor am avut în minte trei idei:

  • Am studiat îndeajuns de mult fricile ca să pot deosebi manifestările acestora la mine și apoi la cei din jurul meu
  • Lucrez cu fricile mele și cu fricile altora în sesiunile de coaching pe care le am (și am, slavă clienților mei, în medie mai mult de șase sesiuni de coaching pe săptămână) și iaca dă rezultate lucrul ăsta cu fricile
  • Sunt îndeajuns de mulți oameni care au frici în diferite forme de manifestare, toate disonante cu armonia interioară pe care o căutăm cu toții (sau măcar pe care ne-o dorim cu toții).

Chiar și așa, constat că există o reticență în a da piept cu noi cei care ne temem. Pot să înțeleg și asta: cine e fericit să își declare frica în public? Așa cum există grupuri de suport pentru cei care vor să controleze dependența de alcoool (”alcoolici anonimi”) sau de droguri (habar nu am cum se cheamă) ar putea exista grupuri suport pentru emotivi. Adică pentru cei care vor să iasă de sub controlul emoțiilor lor și să ajungă să controleze ei reacțiile pe care le au. Așa ceva s-ar întâmpla sâmbătă, la atelierul de modelaj în frică. Nu ni le declamăm. Pentru asta există sesiuni de coaching individual. În cadrul atelierului vom clasifica, ne vom zgâi la ele, le vom lua cu penseta comportamentală și le vom întoarce pe toate părțile pentru a ne da seama care ne este cea mai puțin confortabilă. Identificarea asta va fi la nivel individual, revelația propriei frici este o chestiune care ține de fiecare individ în parte. Și pe urmă vedem ce putem face cu ele. Pe unele le pute trece prin filtrul rațiunii și astfel să le dezamorsăm partea neplăcută. Pe altele va trebui să le tratăm altfel, mergând la sursa fricii. Poate că sunt vorbe nespuse oamenilor care ne-au declanșat asemenea emoții sau senzații trăite prin cineva care ar putea să ne ajute acum, când ne-am făcut mari și responsabili. Pentru fiecare există un tratament care transformă frica din monstul de care ne temem într-un avatar cu care să ne putem petrece restul  vieții într-o armonie controlată.

Nu zic că vom fi fericiți vreodată cu fricile noastre. Nu zic nici că vom scăpa de frici (încă mai cred că frica are o componentă protectivă pe care nu trebuie să o tratăm aiurea). Zic doar că putem face împreună primul pas. Că putem descoperi oameni cu frici similare cu ale noastre care au reușit să tempereze reacția până la un concubinaj comestibil. Că există metode și tehnici care ne pot feri de blocaje sau de momente total neplăcute. Le vreți? Vi le pot prezenta.

Și doar pentru cei care vor să se măsoare cu propriile lor temeri le voi putea propune un program de coaching la finalul căruia să poată spune: sunt mai puternic decât emoțiile mele.

Urzeala fricilor – doar dacă vreți cu adevărat

Post navigation


Leave a Reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.