In seara asta ma gandeam la un aspect istorico-aritmetic: Ceausescu a domnit din ‘67 pana in ‘89. Adica 22 de ani. Dupa ce am inlaturat dictatura tovarasului si am instaurat economia de piata am avut un total de 3 presendinti. Toti huiduiti (cel mai putin evident cel care a domnit cel mai putn, respectiv Emil Constantinescu – 4 ani) Ceilalti doi au fost, sunt si probabil vor fi la fel de huliti de popor. Iliescu si Basescu au domnit fiecare cate 10 ani. Primul cu intreruperea de 4 ani. Asta de acum ne umileste de 10 ani, aproape fara intrerupere (a fost suspendat de doua ori, dar fara zvac). Deci poporul roman a avut nevoie de 22 de ani de dictatura ca sa se revolte. Acum desigur ca una e dictatura si alta e indolenta, rea-vointa, nepriceperea  sau viclenia  celor 24 de ani de presidentie liber aleasa. Prima concluze: mai bine sa fi indolent si nepriceput decat sa fi dictator. Te tolereaza lumea ceva mai bine.

Langa taticul comunist al poporului s-a aflat mai mereu “primul savant al tarii” adica Elena, nevasta-sa. Presedintii postrevolutionari au invatat bine lectia: niciunul nu si-a expus sotia. Aproape deloc. Le cunoastem ca le-am vazut dar chiar nu-mi aduc aminte sa le fi auzit vorbind pe niciuna din doamnele presedinte. A doua concluzie: daca vrei sa nu ti se scoale poporul in cap, nu te afisa cu doamna. Avantaj ar avea cele doua doamne candidate din vremurile noastre pentru ca in mod cert nu au o femeie langa ele (ma rog, doamna Udrea o are pe Ruxandra Dragomir dar nu pare sa aiba sanse reale). A doua concluzie bis: cei mai multi au pus dictatura lui Ceausescu pe seama nevesti-sii. Deci putin probabil sa votam o doamna dupa reminiscentele Lenutzei. A doua concluzie tris (adica mai mult decat bis): este primul an in care se aventureaza doamne in vartejul prezidentialelor, ceea ce inseamna ca ne-am mai destupat la cap. Nu noi, ele.

Observam de asemenea apetenta poporului roman pentru conducatori de tip “ ‘Escu”. Ultimii patru au acest sufix al numelui de familie. Daca ne ghidam dupa acest aspect lingvistic, numai domnul Diaconescu se califica. Sau spargem traditia sau ne consolam in fata evidentei si il alegem pe tatal mass-media al Elodiei ca balada populara urbana si moderna. A treia concluzie: nu e un an bun de alegeri prezidentiale din punct de vedere al numelor candidatilor, singura optiune in acest sens fiind o catastrofa.

Intre cei 14 candidati avem cateva dovezi clare de deschidere europeana: avem 3 reprezentanti ai minoritatilor etnice, doua doamne (putem sa le spunem femei, cred), cel putin 4 reprezentanti ai persoanelor provocate la nivel mental (nu vi-i spun pe toti, dar musai tre sa-l considerati aici si pe domnul Billy Branza), 4 posibil viitori locatari ai sistemului de penitenciare, 2 agenti secreti la vedere  si 2 ilustrii necunoscuti  despre care aproape ca nu se stie nimic (sunt convins ca nu a auzit nimeni de Mirel Mircea Amaritei sau de Constantin Rotaru). Alegeti voi, eu nu sunt capabil desi va trebui sa devin pana la alegeri. Concluzia este ca, din pacate, doar cei doi ilustrii necunoscuti sunt pasibili de a fi ok, desi la cat de necunoscuti sunt nu m-ar mira sa gasim si in curtea celor doi cate ceva iesit din comun.

Cei 14 candidati acopera un numar interesant de mic de profesii, niciuna compatibila cu cele ale presedintilor de pana acum (hidrolog, geolog si actualmente marinar de apa dulce). Pentru ca cei 14 sunt:  sase absolventi de drept, doi economisti, doi ingineri, un profesor de fizica si unul de filozofie, un sociolog si un politolog. Niciunul nu se potriveste (desi Constantinescu era si absolvent de drept, nepracticant si de altfel dovedit si el incompatibil cu functia prezidentiala). Concluzie: incepem un drum nou cu oricare dintre ei, evident fiecare fiind “dresat” de cariera profesionala intr-un anume fel. E prima concluzie buna, avand in vedere ce s-a intamplat pana acum sub domnia celorlalti. Desi la cat de proaste sunt celelalte concluzii, nu vad chiar ceva bun nici la asta.

Au trecut 22 de ani pana sa ne razvratim impotriva comunismului. Dupa care au mai trecut 24 de ani. Si nu ne razvratim. Sau cand o facem nu ne iese pana la capat. Sau nu o facem cu un scop clar in minte. Eu personal astept momentul in care vom putea construi din ADN prelevat din ramasite organice un om din trecutul nu foarte indepartat. L-as vrea inapoi pe Carol de Hohenzollern. Carol I. Sau macar pe feciorul lui, pe Ferdinand.  Pe Corneliu Coposu? Pe  Maniu? Pe Bratianu? Pe Titulescu? Biine, stiu ca nu se poate. Si iata cum revin la teoria belicoasa a razboiului: daca am declara razboi Statelor Unite, n-ar fi mai ok? In mod cert ne-ar cuceri si ar rezolva problema pozitionarii bazelor militare in Europa. Am avea un presedinte african-american si am intra in randul lumii cumva. O stelutza in plus pe steagul lor. Nu, nu-mi place ideea de a fi cucerit. Mai bine ne infratim cu o tara nordica, renuntam si noi la alcool si ajungem la gradul lor de fericire si bunastare. Asta daca nu ii aducem pe ei la gradul nostru de nefericire si proasta stare.

Bat campii, dar raman cu intrebarea mea in minte: ce-ar trebui sa faca, sa spuna sau sa fie oricare dintre cei 14 candidati ca sa ma convinga sa-l votez?

Seceta prezidentialelor din 2014 sau “Desteapta-te Romane!”

Post navigation