Se spune ca demult de tot, aproape de începutul lumii creștine, pre când Iisus colinda încă lumea pământeană dimpreună cu Petru, au ajuns la poalele unui munte semeț. Odată cu ei a ajuns acolo și furtuna, cerul a prins a se întuneca și fugere răzlețe să șfichiuiască norii. Iisus i-a spus lui Petru: ”Petre, hai să ne adăpostim la umbra stejarului cel bătrân”. ”Să ne adăpostim, Doamne” a răspuns Petru. Stejarul cel bătrân nu aștepta oaspeți și pământul de sub coroana lui măreață era umed și rece. Ghindele au început să cadă, bătute de vânt. Iisus l-a îndemnat pe Petru să meargă mai departe. Fagul n-a fost nici el mai prietenos. Mesteacănul s-a scuzat că e prea alb și ar putea fi murdărit de hainele drumeților. Oțetarul răspândea miasme acre. Arțarul a decis că seva lui cea dulce e prea prețioasă și le-a sugerat să plece mai departe. Iisus și Petru urcau cu greutate pe panta din ce în ce mai abruptă a muntelui.

Și atunci au văzut un brad falnic. La poalele mândrului copac  au găsit cetină uscată și câteva ramuri proaspete și frumos mirositoare. Tocmai începuse să plouă…apoi să ningă…bradul s-a aplecat și a protejat drumeții cu ramurile sale. În bătaia vântului crengile bradului cântau duios. Iar crengile căzute au devenit numai bune de adăpost pentru Iisus și Petru. Când furtuna s-a potolit și drumeții au putut pleca mai departe, Iisus a spus: ”Fie ca acest copac să reprezinte bucuria pe pământ, să fie pururi verde și tânăr și să fie adus de oameni în casele lor și la mesele lor. Și să fie împodobit și iubit, iar în jurul lui oamenii să cânte, să se bucure și să se simtă aproape de cei dragi.” Apoi l-a întrebat pe Petru: ”Petre, ce zi este astăzi?” Iar Petru i-a răspuns: ” Este ziua dinaintea celei în care maica ta, Maria, te-a adus pe lume să ne aduci Lumina!” ”Atunci să legăm bucuria bradului acesta de această zi, Petru! Când oamenii își vor aminti de mine și de nașterea mea, bradul să le fie aproape ca un dar al meu pentru toți oamenii. Iar copiii să primească daruri așa cum și eu am primit la nașterea mea.” ”Așa să fie, Doamne” a răspuns Petru. Și așa a fost de atunci și până în veac!

Crăciun fericit, prieteni dragi! Să vă bucurați de mirosului bradului pe care sunt sigur că l-ați împodobit în această zi și să vă bucurați copiii cu cadouri frumoase ca să vă puteți bucura apoi de bucuria din ochii lor.

Povestea Bradului de Crăciun

Post navigation


Leave a Reply