Văd că vă place mai mult decât postările cu șefi sau emoții așa că o să continui să relatez despre minunile ieșene. Va să zică despre cât de mult m-a atras restaurantul hotelului v-am spus. Să vă zic de sala de curs. În principiu m-a nedumerit faptul că sub numele de cod ”grupul cu pricina” stătea scris ap.1201. Mă gândeam că un apartament ar fi de două ori mai mare decât o cameră. Și că n-ar avea cum să încapă 20 de oameni într-un apartament. Pesimist și irelevant. Am încăput. Element ajutător: hotelul are 12 etaje. Nu merită să calculați că tot la ultimul etaj iese că ar fi. Și așa cum la început de an am prins cele mai mici temperaturi din țară la Ighiu, acum am prins cele mai ridicate temperaturi la ultimul etaj. Am realizat că pe acoperiș este turnată smoală după primele 10 minute. După următoarele 10 minute au început să apară mirajele cu cadâne și oaze. Am încercat pe rând să dăm drumul aerotermei care ar fi fost programată să ne dea aer rece. N-am reușit decât să amestecăm valul de căldură. După prima jumătate de oră eu eram ud până la brâu iar participanții care cum. Mi-am dat seama că ar fi fost ideal să facem cursul în halate de baie dar decența m-a oprit să le propun asta oamenilor din fața mea.

După o oră a intrat cu mare tamtam o ospătăriță care transporta cafea și sucuri. Ne-a întrebat ce să mai aducă. Am zis la mișto că ar fi bună o găleată cu gheață și niște prosoape. Ei bine, în zece minute a apărut cu o găleată cu gheață și cu multe fețe de masă, scuzându-se că n-a găsit prosoape. Și m-a întrebat serioasă dacă vreau și șampon (am martori care pot depune oricând mărturie că așa a fost!). M-a asigurat că fețele de masă sunt curate și că pot fi folosite pe post de prosop dar să nu ne ștergem pe cap că nu e igienic. Am realizat că nu e bine să mai vorbesc la mișto în hotelul ăla pentru că s-ar putea să mi se întâmple. Am ieșit în pauză și am realizat că nu avem unde fuma. Am coborât la recepție și am întrebat dacă se fumează la etajul 12. Mi-a zis recepționistul că în principiu nu, dar dacă nu ne văd ăștia de la hotel, putem să o facem. Replica mi-a rămas în gât în timp ce sugeram că el e unul dintre ”ăștia de la hotel”. Chiar am urmărit să văd dacă lucrează pe bune la recepție și s-a adeverit: lucra la recepția hotelului. Am renunțat să mă mai mir.

După curs, am ieșit în oraș să mă plimb la 32 de grade la umbră. Gradele erau la umbră. Eu mă plimbam prin soare pentru că ieșenii au decis să taie teii. Am întrebat de ce și mi s-a spus că făceau prea multă umbră. Hmmm….deci d-aia!!!! Am mers preț de vreo trei minute până să mi se facă sete. Am intrat în prima cofetărie unde o tanti mare se
uita cu un amestec de disperare și ură la mine. Întreb dacă îmi recomandă ceva bun din vitrină. Mi-a sugerat să încerc altă cofetărie, mi-a și explicat cum să ajung acolo. Mi-am zis că e pe ștatul de plată al cofetăriei celeilalte. Pe urmă am văzut ce avea în vitrină și mi-am zis că femeia e un bun creștin: prăjiturile păreau moarte de ceva timp…învelișul verde și mov cursese pe hărtiile în care erau puse…și mai curgea încă din ele un fel de zeamă maronie…nu foarte atractivă.

Am ieșit și am mai mers vreo cinci minute. Țâșnea apa din mine și era clar că trebuie să găsesc o sursă de răcoare. Am găsit un chioșc cu înghețată. Wow, patria lui Betty Ice. Am cerut cu lăcomie un cornet cu vreo trei sortimente. Tânăra din chioșc probabil că era în perioada de induction că primul cornet n-a avut noroc. A vrut el musai să cadă taman după ce îl umpluse cu înghețată. Cu cornetul în sus. Al doilea era să plece după primul dar l-a prins la timp. De înghețată. Cu mâna cu mânușă de plastic. Am primit o înghețată cu mulajul mânuței doamnei pe ea. Am avut o oarecare reținere să o hăpăi dar căldura m-a convins. Nu era rea la gust, iar amprenta mâinii domnișoarei i-a dat și o formă oarecum aerodinamică, ușor de păpat. Mi-am dat seama că datorită părului mare mi-e cald așa că am decis să mă tund. N-a fost simplu să găsesc un salon dar l-am găsit. Un băiat cu mișcări destul de feminine pentru un mascul mi-a sugerat să mă tundă el cum știe el. Și m-a asigurat că jumătate din oraș se tunde la el (deși nu era nimeni în salon). Am zis că oricum mai urât de cât sunt n-are cum să iasă. L-am lăsat. De tuns m-a tuns ok. Cu spălatul a fost o oarecare provocare că scafa era proiectată pentru doamne iar grumazul meu se pare că nu e chiar unul de doamnă. Așa că m-am răcorit pââână în…dar n-are rost să intru în amănunte picante. Cert e că după ce am ieșit de acolo am reușit să mă usuc în aprox 10 minute de cald ce încă era. Nu mai insist pe masa de seară (meniu special: salată de paste reci și fierte cu max 12 minute mai mult decât cele 8 recomandate, ceafă de porc ancestral și plin de ligamente de sportiv ce era și vestitele deja legume mexicano-moldovenești).

Am ajuns în cameră. Cald. Am dat drumul aerotermei. Pe rece evident. La maxim evident. Am pornit televizorul și mi-am dat seama că dacă vreau să aud ceva nu mă ajută să dau volumul la maxim. Aeroterma era mai tare în decibeli. Am închis aeroterma. Am deschis geamul. Și în timp ce mă uitam la televizor la reluarea meciului de tenis dintre Nadal și Djokovic am înțeles diferența dintre un televizor bun și unul la care nu poți vedea scorul unui meci de tenis pentru că este plasat în stânga jos și nu încape pe ecran orice ai face. În timp ce adormeam, am auzit un zgomot ciudat, ca și când aș avea septul deviat și mi-au pus și un cimpoi scoțian în nas. Na, zic, m-am îmbolnăvit. Făceam ca o trompețică. M-am pus pe-o parte și scoteam același zgomot. Mi se părea că pe nas. Apoi mi-a venit ideea să îmi țin respirația. Zgomotul continua să se audă la fel de tare. Zic că oi avea vreun vecin care, în loc să sforăie, face ca trompețica. Nu reușesc să adorm. Închid geamul. Se face cald mai rapid decât am fost eu să ajung în pat. Redeschid geamul și implicit și trompețica. Realizez că se aude de undeva din fața hotelului. După vreo 30 de minute mă duc să văd cine face mișto de locatarii unui hotel. Mă îmbrac, cobor, ies din hotel și mă iau după zgomot. Localizez un copac din care musai că vine zgomotul. O fi vreo pasăre sau vreun liliac. Mă decid să arunc o piatră spre zona cu pricina. La a patra piatră apare o patrulă de poliție care mă întreabă (pe bună dreptate) ce fac acolo. Le explic că vreau să alung o cucuvea sau liliac sau ce o fi că nu pot să dorm. Era ora 1:00 AM. Polițiștii mă privesc nedumeriți, mă legitimează, pun lanterna pe copac și constat că în copac era un mic difuzor. Imi spun că mă pot reține pentru distrugerea unui bun public. Păi cine a pus acolo asemenea năzbâtie, întreb eu ultragiat. Aflu că Primăria Iașului. Da de ce, zic, aveți Trumpet bird Picture  (2d, fantasy, surrealism)boală pe ăștia care se cazează la hotel Moldova? Nu, zic ei, e un aparat pentru alungat ciorile! Nu-mi vine să cred!!!
Zic: da nu sunt ciori pe aici. La care ei zâmbesc și îmi spun cu un aer plin de înțelepciune milițienească: nu mai sunt pentru că le alungă aparatul. E clar, am nimerit într-o țară ciudată cu oameni ciudați care, pentru a nu fi cotropiți de ciori pun difuzoare cu zgomot de trompețică în copaci. Nu poți să nu-i admiri! Sunt gata să își jertfească nopțile pentru a nu vedea ciori. Mă duc înapoi în camera mea de hotel (scăpând de o arestare aproape inevitabilă) și adorm într-un final, visând ciori care cântă la trompețici în urechea mea…acompaniate de Dire Straits în ritm de Hotel California ”. Sper să rămân normal la cap…

 

Odiseea ieseană continuă: tot munteanul de mine și tot în estul îndepărtat

Post navigation


2 thoughts on “Odiseea ieseană continuă: tot munteanul de mine și tot în estul îndepărtat

  1. Adevarul este ca urletele alea din difuzor transmise incontinuu te patrundeau pana la prasele. Si gagica cu samponul a fost mega. Totusi cele 2 ospatarite trecute de 60 de ani cred ca au intregit tabloul. Au fost superbe. Una care vorbea singura si spargea farfuriile si cealalta care daca te privea iti fugea umbra. Hai ca ne-am distrat. Vreau sa spun (si sigur sunt in asentimentul majoritatii colegilor) ca daca nu erai lector la acest curs, la cate am patimit la hotelul asta, cred ca plecam toti din prima zi acasa. Ai reusit sa ne capacitezi pe toti, in conditiile in care cursul s-a tinut la etajul 12 in camera aia de hotel(ca asta era, o simpla camera de hotel fara mobila) si sa participam la toate exercitiile propuse de tine. Mai rar asa lector. Felicitari! Te mai asteptam si cu alta ocazie!
    Adrian

Leave a Reply