Despre revoluții este vorba. Am făcut una în 89. A ieșit parțial că nu eram pregătiți să iasă. Noi nu. Ei da. Ne-au confiscat-o și ne-au lăsat să muncim pentru ei. 25 de ani. Ne-am jucat de-a democrația și de-a partidele politice. Când s-au simțit în pericol au chemat minerii. Au fost și atunci victime. Multe victime. A fost un marș alb. Și pe urmă ne-am liniștit că abia terminaserăm o revoluție, n-aveam energie pentru încă una. Am mai avut tresăriri dar s-au stins repede…Ultima tresărire notabilă în 2012…

Mă tot gândesc la deruta socială care a cuprins societatea românească brusc, pornind de la evenimente tragice care nu au nicio legătură directă cu politicul țării ăsteia. Ba nu, primul eveniment a avut. Un motociclist al Poliției a murit intrând într-o groapă prost semnalizată, aflându-se într-o coloană oficială care ducea un arendaș de la amantă la servici. De aici a pornit tăvălugul împotriva unui ministru de interne care a ajuns în poziția aia conjunctural, pornind de la poziția de bodyguard a lui Miron Cozma. A lucrat pentru cine trebuie, a făcut ce trebuia sau ce i s-a spus și uite că după 25 de ani a ajuns general și ministru. Capabil? Mai degrabă șiret, dibaci. Da, a fost capabil să urce pe structurile socio-politice. A demonstrat-o. Capabil să conducă un minister? Nu, dar ministerele pot fi operaționale și fără miniștri. Este corupt? Mai mult ca sigur da. Mai degrabă a ajuns mai sus decât ultima poziție în care se putea purta civilizat. Ajuns ministru, a depășit nivelul și s-a urcat în copac fără să renunțe la obiceiurile de boier de sat. Avea dreptul sau nu la coloane oficiale? Probabil că mai puțin de 10% din coloanele oficiale care au circulat pe bulevardele Bucureștiului în ultimii 20 de ani au fost legale. Dar a murit un om făcând ceva ce nu era normal să facă pentru un arendaș ajuns ministru fără să fie capabil să fie ministru.

A fost (de fapt încă mai este) un eveniment tragic într-un club. Nu e primul de acest fel. Oamenii care au fost în acea seară în Colectiv și au scăpat sunt marcați pe viațâ. Încă nu se poate vorbi despre un verdict final al Morții, din păcate. Continuă să secere viețile celor internați în stare critică.
Patronii nu au utilat clubul cu instalațiile PSI cerute de lege. Pirotehniștii au venit doar cu artificii, nu și cu instrumente de stins artificii. Primăria a permis funcționarea clubului deși era evident că este o capcană pentru cei care intră acolo la nu contează ce eveniment. Inuman de mulți oameni tineri au murit din cauza acestor lipsuri.

Dacă nu s-ar fi întâmplat acest eveniment stupid, mulțimea ar fi ieșit în stradă în continuare împotriva lui Oprea. Dar dacă nici evenimentul cu polițistul nu s-ar fi întâmplat? Ar fi fost politica românească mai puțin coruptă? Ar fi fost Oprea un ministru bun? Ar fi rămas Ponta la guvernare? Probabil că ar fi fost proteste pentru creșterea de salarii dar nu ar mai fi ieși zeci de mii de oameni în stradă.

Ce mă scoate din sărite este asocierea dintre motiv și efect. Adică avem nevoie de victime (și nu puține) ca să pornim o revoluție. Adevărurile pe care oamenii din stradă le strigă acum cu mânie ar fi fost adevăruri și dacă nimic tragic nu s-ar fi întâmplat. S-a văzut asta de la prima manifestație serioasă: primul ministru a demisionat imediat. Nici măcar nu s-a obosit să nege vreo acuzație. Primarul sectorului s-a zbătut puțin. Două zile. Apoi a renunțat și el, covârșit de adevărurile scandate de oameni. Altfel spus, toți făptașii au recunoscut prin tăcere și retragere că sunt vinovați. Dacă ar fi scăpat toți oamenii din clubul Colectiv, ar mai fi pornit o revoluție? Dacă Oprea ar fi demisionat în prima zi de proteste împotriva lui sau dacă motociclistul ar fi evitat groapa, ar mai fi ieșit oamenii în stradă?

Din cele scrise mai sus nu vreau să se înțeleagă că nu vreau revoluții. Am participat activ la prima chiar dacă nu am cerut certificat pentru asta. Nici eu și nici prietenii mei care s-au aflat lângă mine pe străzi în 89. Vreau schimbare și vreau revoluție. Vreau însă o revoluție cu structură. Cu lideri, cu program și cu cerințe clare. Ca să nu scrie istoria despre noi că nici măcar revoluții adevărate nu știm să facem.

Daca nu ne iese nici asta…mai facem una

Post navigation


Leave a Reply